Intr-o parte sedentara ne-am cam segregat de restul,

SI observ ca solipsismul prinde mult prea mult contur,

Introspect din fire, ma calmez si eu cum pot, fara reactii ostile,

Stiu ca timpul e pierdut daca asculti de idioti,de tampiti indoctrinati sau de hoti.

Nu familia ne distinge sau ne da statut de domni,

Drept motiv nu permite nimanui sa iti spune cine esti!

Si tigan de ai fi, faptele te reprezinta,

Nu ce spune orice prost e reflexia din oglinda!

Astia care pupa moaste si pun sufletul la povesti despre religie,

Astia-s prosti periculosi, poti sa te feresti, ca-i bine!

De aceea, drept urmare, ocoleste-i, oricum ei iti fac ocara,

Au deja o supozitie clara si varianta lor, ordona ei, e cea adevarata.

Deci, ei, fiinte proaste, inumane, prea inepte,

Stau mereu in ce zice lumea, despre altul, despre tine!

Si se simt jigniti cand tu, de ai fi familia lor,

Esti vazut proscris, nefiind pe placul adaptatilor.

Astia in mare parte sunt aceia care cred in Dumnezeu,

Iarasi pupa moaste, fac donatii unor popi speculativi, 

Imbraca o haina de normali, ca asa inteleg ei normalitatea,

Sa fii prost cum este lumea si sa critici opozitia.

Ehhh, dar nu sunt reprezentatia unor lucruri superlative,

Stim cu toti ca sunt mediocrii si traiesc in medii primitive...