Din acelasi unghi in straniu altoiesc un pui de realitate,

Credincios ca berlinezii inca cred ca nu se poate...

Invaluit intr-o aura corupta, lumea-i proasta si mai pare muta,

Dirijabila fatalitate catre-o tara atat de surda.

Asta nu-i literatura, nici eseu, nici partitura,

Nici vreo apologie rasfututa, e un gand ce-mi bate-n tampla.

Stii, demult am incercat sa caut cursul meu in viata,

Pierzand treizeci de ani, de luni sau zile, ce conteaza?!

Am cancerul in suflet, celule romanesti,

Ca un asfalt platit, nepus vreodata, combinatii pitoresti.

Aici, avem deja o transhumanta politica,

Intreaba-te mai bine cine-i prostul din oglinda.

Intreaba-te, dar vei afla tarziu raspunsul,

Esti victima acestei tari, in libertate prizonierul....

Si sunt atins de-o latura lipsita de empatie,

Par singurul, ce spun ca nu e bine sa-si bata statul joc de tine.

Si-am inceput sa nu ii mai critic nici pe mafioti,

C-au fost si ei victime, la fel ca noi, aproape ca toti...

In cluburi, pudratii stau copii de procurori,  la toaleta,

Un politist a zis ca-i vina lor ca se drogheaza, ce sueta?!

Se-ntoarce totul impotriva noastra si vom avea scheletii

Abundati, iesiti printre balamele din dulap, 

Si-atunci, iti lasi emerita conceptie idealista sau metafizica,

Ca vezi la umbra casei tale, cacat ce se ridica.

Eu, transpirat de-un somn atat de prost de zici c-a candidat ca prim ministru!

O am pe ea de-atata timp in gand si asta imi pare din ce in ce mai mult sinistru.

Off, teste grila, iubirea e o grila in plus la care nu ii stiu raspunsul,

Omagiind ce mi-as fi dorit sa se implineasca; Daca mi-o scot din minte, la ce ma mai gandesc in viata asta atat de idioata?

Sa-mi tin eu calmul stins, as vrea, dar simt ca fierbe ura-n mine,

As vrea pe altii sa-i vad platind la ce au gresit, la fel si tot asa ca mine.

Nu am sa incit la violente sau alte fapte proscrise,

Eu, le doresc, cam ce patesc si eu, o lipsa acuta de iubire.