Oasele s-au zdrobit deja, inima e rupta si fierbe in propriul sange,

Tot ce fac e sa ma uit cu-n singur ochi, celalat e spart si plange.

Carnea inca mai e calda si aburi ies din urma gloantelor,

Sunt ultimele clipe constiente si ultimele ganduri de amor.

Eu n-as fi vrut sa mor, dar prea tarziu, caci ma inec,

Am sange peste tot, astept momentul meu umil plin cu respect.

Sunt tot mai rece si simt cum carnea vrea sa se rigidizeze,

Aici, nici sarutul tau divin nu schimba finalul din poveste.

In ochiul meu, caci celalat e destramat si plange,

Am doar o reflexie slaba si parca eu te vad pe tine.

Si te iubesc si in clipa asta ce mi-e fatala,

Pot sa mor in milioane de moduri, iubirea ta e tot universala.

Si caut adapost langa pamant, miroasa atat de bine,

Arunc pamantul peste mine, in gaurile gloantelor pline de sange.

Zambesc, caci stiu ca nu vei stii vreodata trairi ce ma apasa,

Si daca n-as fi murit... de ce sa mai traiesc o viata?!

De ce?! Intreb in gandul meu monovalent!

Tu, pleci oricum, nu stai o clipa, mai mult ca un sarut,

Sa te iubesc mai mult decat distanta pana la stele?

Tu nici macar, sa imi saruti sperantele atat de grele.