Lumea ma priveste ca pe ceva, ori santan ori eteroclit,

poti sa-mi spui ca sunt afabil cand in fapt sunt nesimtit?!

Desi, niciodata n-am sa fiu animoz cu tine,

nici voi reporta o repurtatie alianta sau ecoterie.

Dincolo de cuvintele acestea ce ma fac sa par un snob,

Poti sa-mi ca nu ti-am frapat putin atentia, poti sa spui ca ai fost ca un orb?!

Dar, am cazut prada zambetului tau divin, glasului tau fatum...

Unde sa mai misc eu liber, cand am fost fantosa unui geniu ce mi-a facut sufletul scrum.

Si aceasta dura spaima ma coboara si din vis,

Off sarutul tau, sanii tai un paradis.

Dar, dintr-o simpla cugetare eu nu sunt aici,

Si, de-ai vrea sa ma iubesti, n-ai risca, n-ai cum sa zici...

Terapia asta ciclu de ademeniri si respingeri uniforme,

Disonanta in iubire si in ganduri fara forme,

Poate vrei un compliment, oare cine sa-l mai stie?

Cand mi-e frica si sa ta privesc, de-asta fug de langa tine.

Cata purtare de umila abatere am simtit in preajma ta,

Ti-as fi facut altar in sufletul meu si un loc in viata mea....

Dar, cum decizia rationala te indeamna ca sa te caiesti,

Riscuri calculate te opresc ca sa iubesti.