Sunt mai necajit ca procedura ce se incurca in articol,

Ies cu-o domnisoara pentru a uita pe alta si atunci intru in ridicol.

Eu,ma simt ca umbra pacatoasa ce nu lasa planta ca sa creasca,

Lacrima din obraz a reginei ce nu e incoronata.

Si nu stiu mai bine, binele imi e strain,

Privesc buze moi ce nu pot sa le ating.

Si ma regasesc in doze mici de speranta idioata,

Ea nu stie tot ce simt, tot ce simt nu vrea sa treaca.

Si raman cu fantezia unei lenjerii in rosu,

Visand zadarnic la un destin ce-as dori sa fie al nostru.

Si tot eu imi port de vina si tot eu incerc sa tac,

Cineva a dat cu zarul prost in locul meu si eu n-am ce sa-i mai fac.

Dar, in visul meu, imi permit sa am orice,

Buza ei invinetita o saruta pe a mea,

Sanul ei cu propriul dor imi agita respiratia,

Si urasc cand ma trezesc... nu mai e in preajma mea.