stau cu cartea in mana si gandesc la entropie,

Nu stiu ce relatie poate avea cu dreptul de superficie?!

Si nu stiu cum se transpune experienta mea empirica cu teoria,

De incearca sa ma omoare vina si, deci, asasinez vina?...

Off, de-ar fi totul cum gandim... ce simtim sa si traim...
Dar noi tristii muritori, traim si de dor murim.
Imi tradez cu actiunea gandurile, tot ce n-am imi fura viata si de-aceea traiesc prost,
Actionez in daune interese, sunt prea sincer si cu mine si de-aceea n-are rost!


Cateodata tot ce faci fara sa vrei are multe repercursiuni,
Fugi de lume, fugi de ochii ei, fugi de-o ceata de nebuni.
De natura ei iubire pare usor indivizibila, dar o imparti fara sa vrei
Si asa devine abitatie conventia fara renumeratie, partial cu doua, trei...

N-am ales ca sa iubesc si urasc ca sa doresc,
Si de simt ca am un suflet trebuie sa mi-l inec,
Fiindca-i letargic, dar imi spune ce sa fac si sa traiesc...
Uite, cu atata sange rece sufletul prin iad il trec.

Zici ca-s prost si totalmente, cauza, motivul, scopul, toate-s dubioase,
Ce e val ca valul trece, raul scade, balta scade, raul moare...
Bucurii meschine, neuroni pusi de design, deficit de ani,
Si mai rau cand treci prin timp, fara nimic, fara bani.


Nu mai bine strang si-mi vad de banii mei si cu bani cumpar iubirea?!
Vreau o casa perfecta, o masina perfecta, nu o intelectuala perfecta,
Sa-mi suceasca mintea, reflexul, sa-mi perturbe realitatea,
Nu e etic, ea cu altu-n brate, eu sa ma gandesc la ea...