Aschia din palma putrezeste mai incet,

Se intinde ca o boala pana la deget...

Ma afund in ganduri si petrec intre atomi,

Prea murdar cu sentimente, eu ma curat cu noroi...

Si, exercitiul de imaginatie imi sopteste imagini vii,

Doar tu, imi colorezi umbrele si-mi pictezi alegorii...

Doar tu. si imi pare aprioric sa o spun,

Este simplu, ce-mi doresc, sclipiri dulci sa iti adun.

   

Ehh, actionezi cum gandesti, dar nu cum simti!

Se reflecta oarecum un dubiu, un resentiment compresat,

Oare, ce iti spune-oglinda, ce te minte constiinta?

Vezi, de ce din sufletul tau si din corpul tau perfect,

Nu se observa radianta fericirea ta, concret?

Chiar acum, cand un strain ar crede ca nimic nu iti lipseste,

Minte ascutita, frumusete eclipsitoare...

Trupul tau ca de zeita face lumea-ncantatoare...

Sa nu fie el, ce parea inainte alesul in stare sa-ti ofere lumea la picioare?

Stau retras de-acord verbal dar iti cunosc ochii,

Sterg din cand in cand tristete, doua lacrimi trucate de un zambet spontan,

Si te molipsesti de ganduri grele, femeie ideala cu sufletul trist,

Oare el isi da silinta, cand te vede ofilita-i fericit?!

Sau, asteapta sa te piarda, sa simta ca-i pare rau,

Clipe triste invelite in iluzii cu amor...

Si, momentul tragic va sosi intr-un final,

Cand ce a parut indestructibil, n-a ramas indivizibil.