Lasa-ma sa mor, intr-o seara linistita,

Injurat de mintea ta si de-o dorita plictisita...

Ingropat daca se poate intr-o mlastina de porci,

Si sa simt aceeasi vrajba ce mi-o poarta toti.

Obisnuiam sa cred ca esti zeita si-am uitat ca acest lucru e de speriat,

Femeia nu-si doreste un barbat sa o priveasca ca un pedestal de neblamat...

Si chiar gândesc ca n-are rost in tihna sa inghit cuvinte seci,

N-am incercat, degeaba am visat ca ai putea sa ma iubesti...

Eu am prea multe ticuri, când te privesc suspin de dor,

Când plec din preajma ta, ma amgesc ca vreau sa mor...

Si nu, nu agravez perturbata mea origine de iubaret plictisitor,

Caci, s-ar putea sa fii mai fericita, in brate, in nud sa te ador...

Iti incredintez din propria mea suflare secrete timpurii,

Daca ai intreba augurul, ti-ar spune cum ar fi...

Dar tu nu, tu nu ai spune da si ai distruge cuantica romantica,

Te-ai obindi intr-un placebo si-ai crede ca esti fericita...