A mai trecut o zi, prea bine,

intrec umbrele albe in intunericul de maine,

|Privesc cu usor iz si empatie

Zambetul tau superlativ ce-atrage mustrari de sine...

Si cainele meu latra, dupa o lada de pui congelata,

Iar eu, m-astern in gandul lui si salivez, nemiscator, dar doar usor mort.

In orasul asta iubito nu sunt doar cativa morti,

Iar cadavrele lor s-au descompuns de tot.

Simti tu, rondelele s-au dus

In vremuri din viitor ce parca au apus.

Arcuit in versul de mai sus,

|tu esti zeita, iar eu cuvant opus...

Te-as minti daca ti-as spune ca n-am fost si-am fost, desigur, tocmai,

Cu prea multe curve, recent, mult prea malitioase si increzute, da nu prea simandicoase.

Si-asta-i viata mea, sa neg?! Sa iti spun ca o sa te astept decenii intr-un mod discret?..

Sa se duca dracu liturghia ingropata la 5 metri, cu toti prostii...

Eu, de felul meu incerc si chiar sunt si sincer si corect...

Am si cinste, am si onoare, dar si nervii ca atare..

Stresat de o condica absenta, lipsita de obedienta,

Pus pe un simplu act de clementa si arestat preventiv, de ganduri impulsiv.