In seara asta de Craciun, visez si spulber tot ce spun,

Usor atipic as enunta, in seara m-acopar doar cu linistea...

Te caut prin rânduri, prin articole sau concluzii de specialitate,

Te pierd si fara sa te am, te chem, te tin aproape, dispari in soapte...

Eu sunt mai pesimist de fel, de altfel tot ce e din fier rugineste,

La fel si sufletul omului intristat se indeparteaza de ce isi doreste...

Nu am timp, nu vreau, te rog, nu tine, iar discurs memorativ,

Lasa-ma sa ma topesc, in gândul tau din gândul meu subtil...

Insist, desi, eu nu sunt omul care incearca prea des aceeasi solutie,

Succesul tine doar de rezultate finale, nu de esecurile banale..

Sa fiu franc cu tine, daca ai trecut de 2060, eu clar sunt mort,

Mananca deci, de ziua, o rima, o rama, un punct la orizont...

Si-acum vezi, uita-te la varstnica ce trece strada,

Nu poti tu deci, sa iti imaginezi cat de iubibila era fata...

S-a sters, petalele nu mai miros parfum dulce, o zaharie,

Miroase a celule morbide, pe alocuri planuri de o mostenire...

Iti trece clipa, moartea nu iarta chiar nimic,

Ce mai conteaza, de eram cu dansa, ce mai conteaza ca eram eu fericit?