In distragerea de umbra stau meticulos la panda,

Sa prind clipe petrecute ce se sterg intr-o secunda..

Iarta-ma daca iti pare cu folos ca sa o spun,

Orice drum ce se termina, nu prea imi pare un drum bun!

Si nu vad nimic din umbra in anii stand la panda,

Nicio presimtire, nicio tresarire, niciun semn de beneficiere,

Si nu vreau sa simt, nu vreau sa ascult de-o inima nebuna,

Nicio speranta, nicio urma de mister, doar un semn de reziliere.

Am tendinta, din principiu, sa incerc sa imi fie bine,

Si-mi incalc iarasi principiul, ma gândesc iarasi la tine...

Si de ce? Urasc sa imi explic si nu vreau sa ma complic,

Poate ca nu fac tot ce e tipic, dar, gresesc fiind atipic?!

Nici nu ma mai incadrez in vreun cliseu, 

De mult nu mai port eu arma in torpedou...

Nici macar, de mult nu mai tin ultimul glont pentru mine,

Sunt pregatit de orice tortura, nefiind mai drastica decat suferinta din iubire...