La umbra copacului nebun,

Statea un om batran...

Ce destin, crud si intortocheat,

Fragezit de dor si de iertat...

Deci, imbatranit la suflet, tanar la ani,

Nici frumos si fara bani..

Si, era in antiteza, frumoasa fosta lui nevasta.

Acesta lucra la armata, copiii erau mici si cum sa zic,

Vorbea de cate 3,4 milioane la telefon cu un oarecare agarici.

Se inselau reciproc nemernicii, niciun respect pentru sacrilegiul casatoriei,

Copiii lor erau dezavantajati pe plan sociocultura si geopolitic, era hazard...

Si-n viata asta, lovit de haos, de prea multa anarhie,

O comedie neagra in tristete, rasete, si nicio speranta la bucurie.

Comedie umana?! Nuuu.. Legenda femeilor cinstite?! Ce mama lui Scaraoschi...

Aici avem piesa lui Floricel Victoria sau salam uscat, sau unu care canta ca,

Prezumtia lui in viata este ca el e o carte deschisa, dar nu a luat in considerare,

Ca e semiagramat si nu stie sa citeasca sau formidabil, nu stie ce sa citeasca.

Iti torni singur idei in tampla si vezi ca totu-i emancipat,

De mofturi, care intr-o clipa, s-au afirmat si ei cred ca s-au realizat.

Ma tem, ca lipsa mea de teama imi va aduce mult capriciu,

Când peste tot privesc cu ochi strain si poate asta imi este viciul.