... ca stam aici!

Sincer, timpul se sublima peste pasul meu grabit,

Anturajul ce declina alianta unui vis...

Iar din umbra mea obscura mai tresare cate-un gand,

Ah, dar ce rost sa mai fie, visul meu este proscris.

Pana si cand am timp de intelegere,

Stiu ca este esential, dar deodata imoral...

Pai observi, dar sti ca banul schimba totul in banal.

Ce valoare are poezia in gandirea unui proletar?!

Pai s-ar sti de s-ar putea, banul sa se castige dupa inteligenta,

Pai aceasta tara, nu ar mai avea, bogatani peste masura!

Daca banul nu s-ar mai face pe tepe,

Pai atunci aceasta tara n-ar mai avea bani!

Si te intrebi, daca vei vrea! Ce va fi de viata ta?!

Viata e un maraton il castigi trisand si devii domn!

E sclavie, toti muncim ca sa detina hotii,

Iar noi, astia cei mai mici suntem prosti ca stam aici!