As fi vrut...

As fi vrut in deplina siguranta

Sa-mi amortizez caderea catre infinit.

Totusi, chiar de as putea vreodata

Sa ignor o situatie, totul trece peste tot ca o fabulatie.

Eu stiu doar, ca toti incearca

Ca sa cumpere ce altii vand...

Altii vand ce-au cumparat,

Doar la cei interesati.

In aceasta sansa ma-ntarat sa cred nimic,

Caci nimicul peste tot se vinde intr-un ambalaj coclit.

Tot ce este de valoare moare intr-un ritm subit,

Fiindca, vezi tu, in viata asta rahatul ii cel mai vandut.

Si-ai sa intrebi pe mai departe prin analele istoriei,

Cine-a fost viteaz, dar poate, el a scris aceeasi carte...

Cucerim noi orizonturi ce se intuneca la asfintit,

Cine-s eu sa-l inteleg pe Guta, cand nici Kant nu-i mai presus!

Caci desigur, foile cu tocilarii ce traiesc viata-n iluzii,

Se refugiaza de restul si se amuza in confuzii...

Cand probabil muza mea sta scaldata-n sange,

Pe un circuit, pe-o placa e codata, poezia falsa.

Mai departe cu a neamului gandire,

Nu am rascolit prea multe,

Cine a plecat din tara, a ramas cu-n dor de patrie,

Dar defapt, nu realizeaza, a ramas fara identitate.

Iar aceasta falsa fata de patriotism,

Ne face sa intelegem ca-ntre noi e nepotism,,,

Caci de-ar sa realizeze cati jegosi sunt in sistem,

Ar vedea curve serioase in justitie si guvern,

Daca noi putem sa observam ce putini suntem aici,

Oameni simpli cu onoare, printre jeguri si calici...

Traim viata , printre restul care n-are scoala multa,

Nu stiu , ce mai stau in tara ?! cand un ungur e ministru de cultura!