Poezie complexa, haotica...

SI  uite! A trecut timpul, esti femeia altuia,

Nici daca iti pare rau, nu ajuta cu ceva...

E-un contrast, o antiteza, se loveste frumusetea cu prostia,

De aceea esti idilica, esti cum este Romania...

Nu-mi mai pasa, de-o ti-o tragi cu altul,

E placerea ta, nu vreau sa stiu

Ca esti proasta cum e lumea,

 de aceea eu tot scriu!!!

Diferentiat de restul, sunt transant si explicit,

M-as fi simtit vinovat de n-as fi facut nimic.

Ca si bataturile din palma,  se depune peste praful asezat

Inca un un strat si inc-un strat...

Tu, om pacatos, credeai ca poti la viata sa-i iei rost,

Indesand  tu in gandul propriu, reflexul unui om abominabil...

 te intorci iar in trecut, cand omul era animal,

Acelasi om il vad si in prezent cand te-nteleg.

Iar realitatea o intelegi in felul tau fals.

Daca ei se cred reali, nici realitatea nu mai este realitate...

Din aceeasi realtitate in felul tau fals redevii un delicvent periculos,

Iar coeficientul de tranzitie al unei ecuatii deja consumata

Nu este la intelegerea unei delicvente cu viata stearsa....

Acea, e o prerogativa, asuprita,

Pusa de sub maneca unui ciufut lichelat ce vinde altora iluzii,

Cand si el un mediocru, dur e mafiotul cu pretentii.

Daca cei din jurul tau, e normal sunt masa de oameni simpli,

Nu inseamna ca si eu, sunt la fel ca ei , idilic...

Sub rezerva cu conditia, nu putem ca sa stim tot,

Insa  cand nu sti ce este in jur esti un simplu idiot.

Pe langa toate acestea, hotii sunt coruptia unor prosti,

Ce-s incurajati desigur de masa de idioti.

Cocaina, Heroina, Amfetamina si restul de droguri,

Creaza curaj catre santaj, din santaj reies omoruri....

Prostitutia, pasarica vanduta de colt,

E defapt placerea trista, ce e inteleasa prost.

Evaziunea fiscala, e un trend, e o suma de supravietuire,

Cand desi statul iti cere, statul nu-ti ofera tie.

Coruptia creeaza mesajul catre sclavie

Si ne face ca sa credem ca e prea multa prostie.

Violenta, e carecteristica, la fel si consumul de votca,

luam ca zeu bautul, trebuie sa-i inchinam cam toti o oda.

Practic , eu transpir in mesajul de sub grota,

Caci desi ideea-i  buna, am senzatia de voma.

Caci desi femeia ce-o iubesc este ciudata,

Este insa atat de frumoasa ca si o printesa Daca.

Dar eu parca, sunt putin din tot,

Iar din tot putinul asta, macar eu nu sunt un clovn.

Si imi reproseaza altul ca eu nu mai am amici,

Pai m-am saturat cu siguranta sa mai stau printre tampiti...

Pai m-am saturat si de iubire si de tot definitiv,

Mai putin de aspiratia de-a trai singur cu viata.

O las pe ea, placerilor carnale sa le ofere cuiva,

Caci la fel tot ce  iubesti este slabiciunea ta...

Eu cu altele si ea cu altii in perpetuu accentuam lantul amoros,

Cand desi este o proasta, si-a permis, m-a luat de prost...

Caci mie , nu imi mai prieste ideea ca ma regasesc pe piesa lui Sinatra,

Mai bine stau , sa vad cum lumea nu ma crede cum e ea.

Si am o singura religie, sa cred ca nu am in ce crede,

Din principiile corecte, cine greseste e cel care plateste.

Si iar, imi reproseaza vreunul ca el are amici, eu nu,

Dar el, netot, nu prea stie,  desi-i inconjurat n-are pe nimeni...

.

, ...cum gloantele imi suierau, ma cautau,

M-au ratat, au cautat pe altii, n-au mai ratat.

Iar tu, femeie din sperante ai fi putut sa ma omori...

Cand timpul sterge tot, murim de-atatea ori.

Murim de-atatea ori si nu-mi prieste orice gand de tine

De aceea eu chiar imi doresc sa nu te mai cunosc de maine...

De aceea eu chiar am timp sa sper ca nu am sa te mai vad vreodata

Lasand transanta amintirea ca ai fost o curva blestemata...

Pacat , imi spun de lira ce se-mparte fara vreun fir narativ,

Amintindu-mi de profesoara de romana ce nu-ntelegea absurdul versurilor mele sintetizate.

Iar mesajul imi trimte un coeficient slab, caci sar de la o ideea si ajung la alta,

Mult mai complicat ca dadaisum acela ce e resuflecit.

Par a fi usor simbolic si ca sigur m-as cam incadra in romantism

De nu as strica propria literatura cu expresia curva blestemata,

Fiind normal, fiind literat nu-mi permit jargoane de un om necizelat.

Dar ce?! Credeti ca expresia mea obtuza nu are contur pentru lumea culta?

Iar daca eu ma retranspun de pe un plan pe altul,

Nu inseamna ca sinteza mea si-a cam incetat anticipatia.

Eu stiu, ei stiu , dar se-ascund de conturul umbrei...

Noi stim ceea ce nu stim, dar anticipam, dand senzatia ca noi stim!

Caci in linii mari, de multi multi complota in batjocora,

Iar in linii in zig zag, multi se cred oameni cititi, un sarcasm sau gluma...

Fiindca si ei sunt limitati, fiindca am mai spus, inteligenta are limitele personale,

Cand din nou prostia, este-n jur, punand stapanire de la cotroceni in sus..