Sa nu spui nu!...
Sa fiu eu insumi afiliat cu nostalgia,
Ma pierd pe pasii tai si-ti caut mangaierea.
Sa prind fiorii ce-mi trec in al tau dor,
De te iubesc, atat de mult cat pot sa mor.
Sa pierd ce-am adunat intr-o atingere de bruma,
Cand trist sau fericit nu-mi stie nimenea de urma?
Dar te astept si merg in lupta mea de continuare,
Caci tu esti ingerul, esti lumea mea nemuritoare.
De prinzi vre-un drag de ale mele vorbe,
Am sa-ti soptesc toata iubirea mea, in noapte.
De prinzi afectiune la ale mele fapte,
Am sa-ti arat ca te iubesc pana la moarte.
Prin sangele meu imi striga ratiunea “lupta”,
Si am sa lupt…nu pot trai cedand tot ce-mi doresc!
In a mea acuratete rara, claritatea sentimentului ma inconjoara
Si pot sa ma impotrivesc ispitelor ce nu le mai silabisesc.
Chiar daca lupta mea dureaza decenii mostenite,
Eu sunt indarzit idealului meu ce-l simt pe dinainte.
M-as ajusta moral, dar nu sa uit de tine,
Caci tu esti tot ce pot sa imi doresc pe maine.
Iar mostenirea mea, in parte e imprimata in chipul tau,
Caci tu esti si pe langa inger, cel mai frumos dumnezeu.
In visul meu, esti tu, mereu ideea pentru care prezum,
Esti tu, te iubesc si tot in parte te ador.
Si tot pe ordinea mea distincta
Te simt atat de tandra si iubita…
Prin campul meu imaginar, tresar,
De nu ma vei iubii, imi iau inima si-o pun pe jar.
Incep sa imi recit ideile de bine,
Cand concordant cu visul meu mi te doresc pe tine…
Mi-as pune sufletul in raft sa mi-l privesti,
Sa simti, sa vezi ce simt… o sa ma iubesti?
O sa ma iubesti? Daca vei sti atatea,
Caci sufletul meu e sincer si inchinat spre tine?…
Eu te iubesc? Tu ai sa ma iubesti pe mine?
Nu spune nu, caci nu nu inseamna bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu