...remit ideea mai departe!
Promisiunile imi sunt straine,
Tragediile imi sunt divine...
Bucuriile imi sunt drame,
Dramele imi sunt idei covarsitoare.
Pas grabit, in superioritate ideologica,
Fara sanse de succes patrimonial.
Pas grabit, fortand amintirile sa uite,
Cu striatii in imaginile parasite.
Da-i omului sansa, iar el se va crede Zeu!
Omul ce se crede zeu, cel mai credincios ateu!
Promisiunile sunt aripi destramate,
Cu care oamenii ce se cred zei doresc sa zboare.
Unii viseaza doar hartii, semnate suta in suta...
Fara succes patrimonial pana la urma.
Stiu, nu vor sa auda, nu vor sa vorbeasca, dar,
Nu exista om sa nu fie indignat cand amprenta lui dispare din istorie!
In ce vei crede tu, om monstruos cu somnul tau?!
Cand in capital se reprezinta prada unui pradator...?
Cand cartile devin arse, ca-n biblioteca din Alexandria?
Totul e-n miscare, timpul tau si timpul meu.
Bucurile sunt dramele, celor ce s-au bucurat in gand de ele...
Realizarile sunt idei covarsitoare, izolate de grupe de ganduri moarte.
Inima mea, e acel muschi ce pulseaza sange,
Nu gandeste si nu simte, nici n-aude de iubire.
Inima nu vede si nu vorbeste...
Adaptata ca cel mai perfect supravietuitor,
Cu garda mea de corp, pieptul meu,
Cu propria asigurare, o imagine ancestrata magistral.
Iar daca toate aceste confesiuni nu sunt memorabile,
Ma insarcinez cu adevarul relatiei stigmatizate...
Iar de-mi oferi vreo oportunitate, catre dragoste,
Fac pe dos si remit ideea mai departe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu