Nu se vor...
Eu, ma-ndrum, spre locuri singure,
Acolo, unde, doar ecoul, e cel, care afirma...
Eu, ma duc, spre locuri singure,
Acolo, unde, doar, o aspiratie se afirma.
Si-am sa inghit, lumea, tatuata, pe bolta stelara,
Undeva, din departare, departe, de o idee interpretata...
Singur, doar singur, ma confund, intre materie,
Fara ganduri sa ma bucure, fara ganduri sa ma sperie!
Fara, ierarhii improvizate, fara dame, parfumate,
Fara, multe, lucruri, onorate, eu... departe...
Fara, tine, fara restul, fara ingeri, fara crezuri,
Fara, munti, fara campii, fara ganduri...
In lipsa, complexelor, de iubire,
In lipsa, complexelor, de adorare,
In lipsa complexelor, de a nu te putea avea,
Fara, toate acestea, fara lumea mea.
Poate, nu voi mai exista, sub nicio forma,
Sters si din trecut, ca n-am fost, vreun pioner...
Poate, asa, poate, fara gandul strigator spre tine...
Se vor sterge de la sine, randurile de poezie.
Caci, e timpul pentru deci, deci,
Sa fiu uitat de tine, nu am existat..
Deci, nu se vor, ciocnii, idei contradictorii,
Caci, eu, nu-ti voi mai cunoaste ochii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu