Cine sunt eu, ca sa sper?
Off, de-ai sti, ca eu, sunt mic,
Pentru visul meu cel mare...
De ai sti, ca n-am putere,
Sa ridic, la inaltime o idee, muritoare.
Caci, pe semne, totul e schimbat,
Iar dorul, pentru tine e la fel, anticipat.
Eu te stiu, tu ma cunosti,
Timpul, nostru, salta peste inca un repros.
Vad, ca tot, e apasator,
Insa, nu ma zbat, sa fiu in contra, vremii...
Daca eu, nu-ti sunt pe plac,
Ai sa te-ntalnesti cu altii...
Daca lumea mea, o miscare catre ideal,
E ciudat, interpretata, ne-nteleasa, hazardata...
Eu, nu-ti cer, nimic din ce crezi ca n-ai putea sa intelegi,
Peste, tot ce mi-am dorit, ori sunt clipe bune ori sunt reci.
Caci, la inaltimea, unui, timbru univoc,
Am putere, sa incerc ca sa te rog...
Poate, daca incerci, iti doresti sa intelegi,
Poate, ne vom intelege, poate...
Si vom, fi, ce n-au fost altii,
Ganduri vii, in mersul vietii...
Unii spun, ca timpul trece,
Insa noi ramanem vesnici.
Ne va tine minte, amintirea unei pietre,
Luna, ce-am privit-o impreuna...
Ne va tine minte, un album, de fericire,
Lumea, ce cu incruntare, nu crede, de e iubire.
Dar, ce, folos, sa imi doresc doar,
Ce folos, sa fiu eu, promotorul unui vis...
Cand, pe randurile, lumii,
Nu ne intalnim in paradis.
Dar , sa treaca, noi prea subrezi,
Eu, nepasator, de cuvantul dumnezeu,
Daca, esti, nici ca-mi pasa,
Ca-mi vrea bine, ca-mi vrea rau.
Imi oferi, o simpla rugaminte,
Lasate, macar odata...
Cu gandirea, dupa sinonimul,
Sentimentului meu, pustiu...
Iar de nu va fi nici asta,
Altceva nici ca mai cer...
Cine sunt eu, sa deplang iubirea,
Cine sunt eu, ca sa sper.?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu