Schimb de vise
Uite, soapta cum deodata, merge inclinand, destinul,
Intre noi si lumea noastra, mai ramane timpul.
Iar, cand totul, vai si-amar, un petec de tarana,
Mi-am dorit, macar, odata, sa te tin de mana.
N-ai sa sti, nici toate astea, nici macar, de ti-ar pasa,
Caci, voi disparea, vreodata, cum se stinge-un fulg de nea.
Grea, constiinta, ca sa port, eu dupa tine,
Nici macar, mi-e greu sa cred, ca te-ai fi gandit la mine.
Vina, de ar fi a mea, vina, asta pentru ce raspund,
Sa uit tot, sa mor de maine, sa nu spun niciun cuvant.
Nemiscat, in umbra, unui bec, ce-abea, mai bate,
Cu lumina lui plapanda, de pe-o parte pe o parte.
Nemiscat, incerc sa uit, de toate, intr-un mers intruchipat,
Chiar de chipul tau, m-apasa, resemnarea, grea menire,
N-am nimic, de referinta, nici macar, un petec, de intelegere,
Dar, sunt abandonat, de toate, idealurile, pe care le-am si uitat.
Dar degeaba, gandul meu, vrea s-ajunga la al tau,
Caci, nimic, nu pare, cu aceeasi apasare,
Cum apari, ca si madonna, visul meu,
Unde tu esti, tot ce alta nu mai are.
Dar le ti, nu pentru mine,
Eu imi, misc, durerea, cu gandirea.
Te, iubesc, ca asa mi-e firea,
Dar tu nu vei fi, intelegatoare,
Poate, orice, vis, e moarte, cu iluzii deopotriva,
Caci din nou, eu te iubesc si din nou imi port de vina.
Si-am sa fac un pas inapoi, renuntand, la visul meu,
Ca tu, fericita, sa iti urmezi visul tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu