Jocul de-a vina.
Traiesc, dar nu de mult, o lume,
In care multe lucruri, le simt, miscandu-se in paralel.
Din nou, raman, asentiment, pierdut fara apel
Si l-am creeat pe dumnezeu sa nu simt dorul tau.
Totul, o fictiune, o norma fara sens,
Ma simt ca si guvernul, un om nepotrivit.
Dar, tu, incepi sa-ti pierzi din importanta,
Acelui lucru, care imi primeaza.
In spor, de vis, ating un electron
Si-am cauzat, efectul nedescris, de dom.
Nu mai privesc, acum doar simt, materia si masa,
Din nou, parca din nou, presimt nuanta.
Tu, fugi... te vad, te simt cum vibratia o misti,
Iti tremura o voce si nu-ntelegi, ce ti-as fi zis.
Sunt eu in doua locuri, imposibilul e posibilul,
Iar eu, sarut, atomii intre ei si-ti cer sa nu ma vrei.
E vina ta sau nu e, nu stiu, dar simt ca si Rosetti,
E vina mea, ca eu, nu-mi port de vina la nimica.
Iar Paunescu-i mort, se odihneste undeva,
Parca il aud cum striga,- dar ba, e vina ta!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu