Asasinatul

Asasinatul


Seara, cand pe strada pasii ti petreci,
Dupa colt, in haina neagra, te pandeste-un om.
Niciodata, nu a fost asa, te-ai gandit in mintea ta,
Insa asasinul e atat de calm, nici nu stie,
Ca tu, nu meriti, scena ce-o petreci...
Si simti, cum, pasii, tai, se misca, in reluarea de surdina,
Ai o premonitie, ca o sa iti petreci ultima clipa.

Pasii inceti, pe asfaltul, umed, plin de noroi,
Dupa zapada, ce s-a plans, pe straduta aceea.
Te gandesti, daca, e mai rapid ca si tine,
Daca glockul 26, are oarece precizie...
Insa el probabil, are beretta sau browning,
De la distanta, de la care te pandeste,
Sansele tale, nu se sustin de o probabilitate, corecta.

Asasinul, iti cunoaste viciile si dispare nevazut...
Insa pulsul inimii, nu se stapaneste, a nu se alarma.
Caci tu sti, ca lumea asta, ranjeste dupa teama si respect,
Iar secretul ce il porti, nu te face inteles.
Insa nimeni, nu-si asuma riscuri....
Parca pasii tai, ce ti-i auzi, iti trezeste nostalgia,
Iar mai mult decat atat, treci pe langa casa ei
Si ii vezi copilul, care are cinci ani impliniti.

Te gandeai, cum te visai, tu cu ea, in casa aceea,
Insa altul, ti-a luat visele, tot ce-ai crezut.
Iara ea, nici ca-i mai pasa, de ce-a fost la inceput.
Iti regreti, conditiile, in care te vezi ca mori,
Insa moarte o astepti si te-nchini, rabdator...
C-au trecut, atatea clipe, in care ea, n-a fost,
Sa iti spuna, soapte dulci, in schimb, mosteniri amare,
Ai lasat, in urma, ta, inca de cand, te-ai asociat.

La Lyon, lumea e altfel, mafia, e tacuta pentru unii,
Tu, in schimb, te-ai asezat sa reglezi conturi...
Toate in schimb au fost, bune, pentru realizarea ta,
Nici acum nu-ti vine-a crede, ca ai devenit asasin,
Iar, chiar si defapt de vina-i ea...
Caci, in starea depresiva, ai decis ca vrei doar bani,
Iar de mic trageai la tinta, in armata, ai ramas model,
Ca ai nimerit, o tinta, de la 2000 distanta.

Prima victima, a fost de la distanta, cam vreo 200,
La a cincea inca te-ai fixat la 40, caci ai devenit maestru,
Esti expert... rasuflarea, sta, nu-ti bate, iar cand bate,
Tu astepti, sa tragi, intre doua, rapide batai,
Tinta, este jos, e moarta, banii sunt ai tai...
Cum inflatia crescuta, ti-a adus, vreo 25 000 pe cap,
Tu in viata nu mai ai nicio grija, de care sa iti fie teama,
Cu exceptia, vechii probleme distincte, framantate.

Inainte ca sa pleci, ti-ai facut un plan, ce, cum sa spui!
Ai fi vrut sa se intample, cum se-ntampla orisicui.
Ce frumos, iti repetai in ganduri, fraze intregi invatate...
Off, sa sti, ca ma confrunt, cu prea multe, dorinte, ispititoare,
Si am stabilit, ca-n viata, patru temeri, sunt pentru propria minte,
Prima frica, ar fi, ca tu s-ar putea sa ma iubesti,
A doua ti-o spun chiar drept, e aceea ca iubirea ce ti-o port,
Ne-ar putea face un cuplu, reusit intr-adevar.
Iar a treia frica sigur, imi este, ca am incredere in tine,
Cat despre a patra, ea e moartea.

Iar daca primele doua, nu voiesti a se-ntampla,
Eu mai am doar doua temeri, ascunse in mintea mea.
Incredere, nu am avut niciodata, niciodata, n-o sa am pentru altcineva.
Iar de imi infrangi si teama asta, eu raman cu moartea,
O voi infrunta, daca pentru tine, nu sunt nicidecum suficient,
Am sa-mi iau larevedere cat se poate de discret.


Ce folos, de toate-acestea, cand ai privit-o, ai vazut-o,
Cum se saruta, langa blocul, ce-i lipit de ambient...
Poate, asta este soarta, cuvintele, ti le-ai ros,
Ai privit-o dupa un timp, nu i-ai spus nimic, deloc.
Ai stiut, ca rost nu are, sa incerci ca sa mai faci ceva,
Fiindca, asta este soarta, ta...

Cum probabil nimeni, nu te-a iubit,
Tot asa probabil, niciodata nimenea nu o s-o faca...
Si ramai, atat de straniu, tu in mana cu o arma...
N-ai putut s-apesi, tragaciul.

Nici bine, n-ai terminat, de aminte sa-ti aduci,
Caci acelasi asasin, te someaza, in genunchi.
Tu il rogi, sa nu te-omoare, decat stand in fata lui,
Caci, il rogi, chiar dinadins, pentru demnitatea ta si-a lui.
Esti intors, il ai in fata, pe benelli, arma ce-ai iubit-o ca pe-un fiu,
Inchizi, ochii, ii spui, trage... acuma nu mai esti viu.