uitarea
Clipe aspre se-ntarata, de o voce, inc-o voce,
Lumea e o simfonie, fara simetrie...
Mainiile se misca, ca instincte, abrazive,
Cand in vise atat de fin, iti soptesc doar tie.
Rezemat, de fiecare data de cate un plan rustic,
Arcuiesc gandirea, tot mai mult idilic...
Noaptea, de patriotrism, visul de erou,
Ce conteaza, sa mor, maine... daca astazi sunt un zeu.
Nici nu stiu cum gandu-ncepe, sa-nteleaga a lua fiinta,
Insa planu ce il am nu accepta umilinta.
Nu-ndeplinesc eu obiectivul ce a fost genetic scris,
Incerc ca sa schimb solutii pentru a face un remix.
Mii de poezii in minte, un cocteil, din brize,
Ca sosesc apoi dispar, din interogatoriul meu sumar.
Aforisme, cam acele lucruri negandite,
Ce se uita des si se scriu rar.
Curente, toate plecate dintr-o idee, o hipnoza,
Ce din ideal, se transforma intr-o proza.
Nu-i reteta, pentru toate, nici macar o poezie,
Care sa arate lumii, idealuri, in uzura vremii sterse.
Un val trece, vine altul, ca o stanca,dar uituci,
Cand cu valuri treceo vreme, o vreme ai sa o uiti.
Cand din gandurile tale, eu m-am dus de mult,
Poate nici eu nu mai stiu daca ceva m-a durut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu