Complex

E-atata liniste, sub cortina monstri nu mai sunt,
Insa ca pe un simbol, pe gandul meu sinistru, l-au macelarit.
Eee.. nu sunt eu maret, nici macar, un geniu greu de dibuit,
De-aceea cand scriu versuri, le sucesc nesuferit.

Ce pierzi, in aceasta lume, daca ne-ntelegem din cuvinte,?
Noapte cand nu poti s-adormi, tu sa ma trezesti pe mine...
Dar nu se-nteleg prea bine, monstri prin culise,
Chiar surprinzator, nu-mi pasa, de oricine...

In aceasta tara, cu principii moarte,
Mi-am luat si eu destul timp ca sa uit de toate.
Eu sunt ipocrit... hai acum sa stam pe rand la coada,
Cu Caragiale in gand, la mine nu prea dau astea.

Eu rad, dar nu-i rasul meu, nu de mult,
L-am luat cu imprumut, de la drogatul, ce sta pe scari...
Ce-i pasa lui, de orice din jurul lui,
E-un drogat notoriu, cine-i vinde droguri ?

Da chiar cine-i vinde? Prost client si la parale,
Stie sa vorbeasca cinci limbi straine, cu-nca doua se descurca.
Se injura limba in limba, i se pare tot o gluma,
Dar parale nu mai are, incearca ca sa se sinucida.

Parca ieri era-n costum, mana dreapta a lui x,
Pana y a sosit, cu-n mandat, de 25,
Inainte cu Metaxa, acum cu rachiu de pruna,
Ba mai mult cu metadona, asteapta ca sa adoarma.

Din extaz la agonia, mai nou se rezolva cu un click,
Un Browning, te ajuta, ca sa pleci de-aici...
Cu metempsihoza mult mai greu, ca te vezi si prin Kabbalah,
Te invarti in vortex, cu acelasi vechi complex.