Trei silabe
Nu te cheama, dar te-atrage,
Sa deschizi cu cotul usi inchise...
Asteptate, in aceasta, zona sinistra,
Te saruta, cu o privire, optimista...
Atat de frageda, se misca,
Cu pasi limpezi, deocheati,
Cu un nume-n trei silabe,
Cu-o privire-atat de sfanta...
Fiind atat de conectat, la un chip atat, fastuos,
Mi se pare un miraj, de tot neg ca ar fi real...
Ochii tristi ar sta, sa nege, cum iubirea,
Pentru unii e-o poveste...
N-as vrea sa dispara mirajul,
Cand in ambientul nostru...
Pe o banca, linistita,
Stam, in orice clipa...
Dar se incetoseaza, micul colt de paradis,
Cand, ii spui pe nume, spunei ca-i un vis...
Ha.. spiritul, te loveste, ca sa cazi, sa te ridici,
Oare poti, sa lupti o viata intreaga pentru un vis?!
Cand morala, cade, se dezice, chiar de marele Anton,
Cand si sfaturile , azi sunt date, pentru ieri...
Eu in umbra, ma sfiesc, sa am dreptul, sa te mai privesc,
Caci, chipul tau, e atat de divin... si tot cred ca ar fi un noi!
Doar ca ne separa... doua lumii, in care jocul de culise,
Este scris de mult, cine sta sa-ncalce reguli?
N-ai sa le incalci...?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu