Parodia de iarna

Parodia de iarna


E vremea colindelor, dar nu sunt sigur,
Ca de Craciun o sa le aud cantand.
Sa-mpodobeasca altul bradul,
E doar o seara de craciun,
Ma scutur de cand intru pe usa,
Mai sunt doar doua saptamani.

Si iarasi altul canta si scrie altul poezii,
La usa mea, ma bantuie, un dor nebun de tine,
Aproape el, la fel ca mine. E vremea colindelor,
Beau un energizant, si cipsuri le consum ca-ntr-o rutina...
DE vine vreunu sa colinde, am stins de mult lumina,
E vremea sa fac liniste, pentru colinde am cd.

Ma uit pe internet, caci nu am carte luata de la biblioteca,
Imi place mult Arghezii, imi place mult Arghezii.
Ce importanta-i seara de craciun, cand whisky nu mai am,
Ma-mbat cu sticla de rachiu de prun, de-i seara de craciun.
E loc de-o parodie mica, ca mare e doar universul,
Eu sunt fiinta mititica, m-ascund de mosul dupa sticla.

CE bine e de el, nu face, nu simte, nu exista,
Dar eu, traiesc ecoul, la o viata pesimista.
Si stiu Craciunul asta e o prozodie,
M-apuc, asa de haz, in ciuda scriu o poezie,
Am 21, ce tanar era Labis,
Norocul meu, ca nu se-ntampla o coincidenta.

Mai beau un energizant, ajung exces de dopamina,
Afara-i gheata propriu-zisa, cauciucul meu de vara tot rezista.
Am luat-o si eu dupa culturi gnostice,
In mersurile astea ale vietii, epileptice...
A cunoaste, pentru mine o necesitate, ce imi lasa amprente,
De ma iubesti, e o greseala inteleg, dar si eu te iubesc.