e tot ce mi-a ramas

E-atat de trist pe frigul acesta,
Un vant, usor adie, macabru dar divin...
Mai trece-o zi si inc-o zi,
E-atat de trist pe frigul asta.

Atat de grele-s sentimentele,
Nu e pe placul meu ca m-am nascut un om.
De-aceea incerc sa scriu povesti de-adio,
Si-ncerc, si-ncerc sa nu imi para rau.

Asa placuta esti, cu chipul, cu vocea unei dive,
Esti ca un vis ce il traiesc, nu am noroc de tine.
Si simt cum mor si nici nu plang, ma opresc, sa sufar,
Si-ncerc, si-ncerc sa nu imi para rau.

Probabil c-am gresit , atunci, probabil ca gresesc si-acum,
Ce iti doresti nu stiu si nu am cum...
Ce imi doresc, nu mai repet, vei sti deja,
De te iubesc atat de mult, e numai vina mea.

Sunt vicios din fire, ce ti-ai putea dori, ce ai putea dori la mine?
Ma las, sa curga moarte cu sperante, as vrea sa plec departe.
De te-as clona, te-as tine departe de tot ce ne-nconjoara,
Si-as fi al doilea, cel mai fericit din lume, dar prima oara.

E trist afara, nu sunt de vina pentru asta,
Secundele bat iar in ceas, iubirea mea...
Secundele bat iar in ceas, ma sting usor, n –a mai ramas,
Decat dorinta sa te string in brate...e tot ce mi-a ramas.