Negru

Negru

Ce intens e negrul, sclipitor, divin semantic,
Acel demon, de etern si atat de clasic.
Acea adiere, ce iti spune, nu e dumnezeu,
Peste marele progres, -voi domni doar eu.

Mintea, o schema, un plan, o idee,
Ce se-asterne peste toate, ca solutie, o cheie.
Implinirea, fericirea, toate doar chimie,
Cand ratiunea, e doar pura filozofie.

Pentru urma, ce sa punem, nu avem picioru-n prag,
Obiectii, toti pe urma, ne vedem ca importanti.
De-aceea daca tu renunti la toate, vezi eternul filozofic,
Peste toate, renuntand, mai departe de empiric.

Ca noi nu gandim o lume, n-avem planuri de-nteles,
Totu-n jurul la iubire, consolarea fara sens.
Iar de creem solutii la ecuatii, toata-i pura teorie,
N-apucam, sa vedem, altii, ce-nteleg acea solutie.

Nici chiar in viata, desi stim, ca am gasit,
Inceputul si sfarsitul, la domeniul pregatit.
Marele mason din fire, e vreun geniu din noroi,
Ce asteapta de la oameni, exact ce-asteptam si noi.

Banul... telul mediocru, in care sa te simti zeu,
Ca nu faci nimic prea bine, te-or iubi si de faci rau.
Iar de finalitate, nici macar nu-s pentru tine,
Ca ii strangi, sa cuceresti, ca sa cumperi o iubire.

Suntem jalnici, o stim toti in sinea noastra,
Iar cand mori, nu-nchizi ochii... dar te-asteapt-o noua viata?
Ca-n final, nu noi creem, actionam ca un impuls,
Pentru toate acele obiectii ce le-am prezentat mai sus.

Ca esti blonda, paru-n jurul la barbie,
Esti atat de senzuala, atunci cand nu esti cu mine.
Caci si eu sunt un om jalnic, incep sa cred in iubire,
Ca te vad o zeitate, insa ... asta nu e bine.

E mai rau, ca vad la tine, toat-aspiratia mea,
Cand probabil pentru tine, eu sunt doar altcineva.
Insa cand e rau este si bine, realizez incet ceva,
Daca nu esti langa mine, nu te pot avea.

Negrul sclipitor, e activ in viata mea,
Cand l-atea aspiratii, tu ramai cu cineva...
Cand privesc nimicurile cu care ma consolez,
Inteleg, dar nu-i firesc, ca nu-ncep sa-nnebunesc.

Amintindu-mi cum ca poate, la folos va fi ceva,
Tu te-ai folosit de toate, pentru gelozia altcuiva.
Si prea constient, ca totul, e un plan de-a fi cu el,
Ma obliga pentru viitor sa incerc sa nu mai sper.

Planu-i plan, nu abate, de la telul lui prescris,
Ca amplifici, situatia, daca m-ai... sa sti,
De-ai sa-ncepi sa pierzi controlul, faci un pas
Iar inapoi, ca sa mai racesti relatia dintre noi.


Eu-s imun, sa vad semnale, is prea bland,
Ca sa fiu bestie, sa profit, de-un moment x,
Am sa calc usor in laturi, daca nu ma vrei aici,
Caci la tine este cheia, la cutia cu probabilitati.

In eternul uz al foii, scriu acele versuri moi,
Care voi sa-ti aminteasca, de noi doi...
Ca din amicitie, e-o etapa schimbatoare,
Insa nu stiu de schimbare, dar de fel eu am rabdare.

C-am fixat in mintea, o idee statatoare,
In aceasta viata, cu-o privire muritoare...
De-aceea alta, cat va fi de ideala, nu a fost aicea prima,
De-aceea tu, blestemul, de-am creea un ideal,
Ma-ntarat, sa te doresc, fara sa-nteleg macar,
Ca in pasii tai, vocea ta, buzele de un sens necoroziv,
Sta un vis si-o aspiratie, un gand tandru si senin.