incurabil
Dupa casa de sub turn, soarele arunca raze,
Eu la umbra ma ascund, de toate.
Pe putin, ma vad in clipe, ce socot, las pentru urma,
Ca sa scap de consolare, fac un pact cu o secunda.
Nu stiu vremea care este, e craciunul, cu temperaturi modeste,
Pare ca s-ar suii iar, cu reclamatie sumara,
Iar astept pe vreunu sa imi spuna ce-a facut aseara,
Iar astept, sa vad pe una, cum zambeste, iar eu rece ca intotdeauna.
Nimic parca nu-mi prieste, e mai trist craciunul asta,
Dar nimic nu e cum pare, totul e o nepasare...
Toata ironia, macar sincera, spune o idila scurta,
Ce se-arunca si se uita, peste zare.
Eu sunt mic din coltu asta, vino mai aproape,
Sa ma vezi cat sunt de mare, tu iubire...
Sau lasam, cochetaria, nu-i de mine, nici aceasta,
Pleaca, dute, lasa-ma in lumea mea.
Vezi, ca arunc iara, torte ce nu le pot stinge,
Tu plecand, chiar mai departe, n-ai sa sti de mine.
Dar ajunge, dar poti plange, dar poti rade,
Totul, o premiza rationala, dragostea, e o simpla boala.
Dar e incurabila..........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu