Versul din principiu-ncepe fara subiect,
Fara multa tragedia, dar cu mult efect…
Nu patrunde cu mult patos, sa ma lamureasca,
Dar stiu sigur, peste moarte, el o sa traiasca.
E-o iluzie, literatura,insa pare chiar prea vie;
Fiecare dumnezei, dar creem dramarturgie.
Vrem sa fim si noi maestri, vrem sa fim deasuprea vremii,
Insa o sa stearga, natafletii, cu pantoful luciul foii.
Oarecum, pe Eminescu, l-am vazut mai mult de-un zeu,
Chiar de este mort inca mai doare, ca isi bat iar joc de el.
Ce popor, da natiune! Stai acolo-n cimitir,
Ca aici nu mai ai parte, decat doar de cei satiri.
Ce conteaza cunostinte, ce le ti pe la subrat,
Cand pe fruntea ta, cu figuratie, astia iti pun gainat.
Nu ma-nsel, mi-ar parea bine, nu e vorba de popor,
Natia asta, un apel pentru lichele,astia ori is surzi ori orbi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu