Sublim, moartea, cu diadema sa,
Regalitatea ei o poarta, suprem in mintea mea…
Pasi, i-aud, ii simt si stiu ca nu exista,
E doar un tremurat ecou la o viata optimista.
Era un timp cand ma speria,
Aveam tendinta profetista…
Acum mai mult sunt doar un cioflingar,
Si meditez la Chaucer; nu fotbalist, nu barosan.
Si am senzatia ca dupa mine nu mai vine,
Nu-i place ca o chem, e mofturoasa bine;
Dar o respect, cu geniul ei cu tot,
E-o comedie cu un final daunator!
M-aprind usor, de-un timp sunt imflamabil,
Si dau la goana cu-n motor, pe carosabil.
Si tot parca in incetinire, opreste in memorie clipa,
Ce-mi trebuie iubire, cand pot sa am asa ceva?
Senzatia-i trecuta, motocicleta nu-i parcata sub clar de luna!
Ma simt ca si-un beat,la ce sa-mi trebuieasca privelistea
Nocturna.
Daca pe tine moarte te iau nevasta mea,
Lasi coasa undeva pe-afara, nu vi in pat cu ea!
Aveam atatea in comun, suntem la fel de cinici,
Pai daca tu ma pierzi iubire, sarcasmul cu-I ramane?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu