Raman, in cercul meu de-odinioara,
Uitat de tot ce este pe afara…
Pamantul mlastinos m-apuca ca o gheara,
Fara dragostea ta, ma omoara.
Fara tine-i un loc superb,
Nu stiu, nu cer, n-am ce sa sper…
Dar uita-te, caci sunt defect,
Sunt chiar satul ca sa mai neg.
Sunt si satul ca sa mai scriu…
Omoara-ma!!! Caci e tarziu.
Sunt obosit, sa te privesc…
Omoara-ma!!! Te rog, incet.
Ca ultima solutie,
nu ma gandesc la Dumnezeu…
Vreau linistea deplina, shhhh…
Sa nu mai stiu nici cine-s eu.
Mi-e greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu