Ca profetii de demult, as vrea si eu,
In timp omni-prezent sa fiu…
S-ascult ecoul lumii dintr-o pestera,
Greu de patruns, foarte sinuasa…
Sa fiu in trei dimensiuni,
trecut, prezent si viitor;
Sa stiu c-ai sa ma parasesti,
sa nu-mi mai fie greu!
Dar stand o clipa,
Vad totul ca de piatra…
Vad pulberea de stele,
Ce spornic este arsa.
Si realizez confuzia, demult ce ma apasa,
Cand la prezent ne socotim o viata-ntreaga.
Este pacat! Dar cine-a spus ca vreau sa fac un bine?!,
Mai bine-s mort eu pentru tine, decat tu vie pentru mine…
Mai rau de-atat, nu e decat mai bine,
Caci tu il vrei pe el. Sa nu ma vrei pe mine!!!
Mergi mai departe, drum bun, nu imi lua graficul ca amintire,
De-acum incolo ma adancesc putin, intr-o recesiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu