Clipe…

Clipe sagetate si-amintiri lovite-n plen.
Prin simbolic toate spun
de te-ador, de te-ndragesc,
de m-ascund sa mai traiesc.


Fiindca ma gandesc,
Ca-n conditia ce-i repusa de un zambet,
Prin miscarile ce-aduna toate clipele ce-s efemere,
Misca totu-n jurul nostru, cat se poate mai incet…

Cazut in cuvinte dulci, in sine insumi,
Nu sunt nici decat speranta,
Ce-mi renega tragedia,
De as sti, cum, de mine te feresti.



Apasat l-atatea griji chipul pare zambitor,
Dar ascunde tot ce-nseamna ! poate fi amagitor…
Ma gandesc din nou…
Si-mi apari ca un ecou.

Cand lasat, din toate acestea,
Ce-as simti nu pot sa spun,
Fiindca ar pleca din schite “roata”
Si-as fi, decat, nebun.

de-as sti, haotic, ca as avea izbanda cu dorinta,
Si-am trai aceeasi lume, chiar de n-as sti consecinta.
Lume plina de suspans si de-un gand atat de rancen,
Cand atatea clipe-n lume ne-ar surade intr-un suflet.


filozofia vietii, o-ntelegi, n-o intelegi,
fara o voie o aplici…
Romanta ne-ar face mari!,
Chiar daca noi suntem mici.