Imi completez un gand euforic,

Sunt trist de maine, dar in seara asta imi zambesc,

Pecetluit de umbre deschise,

In curba noptii imprecise.

Ca-n noaptea asta totul pare mai altfel,

Si parul imi sta-ntr-o parte, rebel..

Imi caut linistea in zgomotul altora,

Abandonez iubirea, ca nu e treaba mea.

Si cateodata-s noptii in care ma visezi fara vreun scop,

Trezita, gandindu-te la mine minutios...

Si stiu, in clipele fericite, eu sunt ascuns in mintea ta,

Dar cand te imbraca gandiri triste iti reamintesti iubirea mea.

Si cum ar fi daca ar fi, sa te gandesti mai mult ca mine,

Daca ai fi ales destinul altfel, sa fi castigat mai multa fericire?!

Dar, totu-i complicat si pare prea tarziu sa-ncepi iarasi,

Cand truda ta de atatia ani e mult mai oportuna in conjunctura actuala.

Si eu, incerc sa fiu mai obiectiv, obsesia mea poate-i obsesia ta,

Dar nah... atata timp cat viata e ce e, nu-mi pare mie oportuna visarea....

Si eu ma stiu, cum rar altii pot afirma de sine,

Patosul meu asteapta pe cineva ca tine sau in rest pe nimeni.

Si stiu, ca singuratatea ofera piedici multe,

Dar n-as putea sa fac vreun compromis major,

Sa-mi dau sufletul si viata ca sa ador,

O femeie inferioara tie...

Si stiu ca nu esti unica femeie colosala,

Magnifica in gandire si cu o privire fenomenala,

Dar nu stiu daca-s vrednic sa fiu iubit de o zeita masura ta,

Ca tu sau cineva ca tine sa isi petreaca restul vietii langa mine!