Obisnuiesc sa-mi scriu opinii sedentare,

Cu ganduri rascolite-n viu, captusite de idei preliminare...

Sunt eu, iubita mea, cu demonii care inca striga eliberare,

Am si mai bune si mai rele, in mintea mea le am pe toate.

Hai sa fugim in lume... nu-n lume mai exact,

In mijlocul padurii cu casa-ntr-un copac...

Fara vreun gand catre prezent, adio bani, pa cariera,

Iti scriu acum o poezie, cu gandul sa fugim din nisa societara.

De ne vom plictisi, scrijelim copacii cu visurile noastre,

Vreau bani ca sa ridic un zid imens de nepatruns de societate...

Traim din fructe, aici nu are rost ca sa ucidem animale,

Nu se aud explozii, arme sau munitii, aici nimeni nu moare.

Si de vor vrea alti oameni buni sa stea in preajma noastra,

Inconjurat de prieteni sinceri si plini de viata.

Nu facem politica, n-avem altare, nu ne inchinam la zei imaginari,

Cinstim natura zeitate si vom crea un detector de oameni falsi.

Imi pare rau, dar in lumea noastra, Guta e interzis,

Nu exista jupani, nici jupanese, as vrea sa fie doar bun simt.

Si daca vor si doua lesbience sa-si faca casa langa a noastra,

Nu vom crea un referendum bazat pe discriminare sau ura de rasa.

In  lumea mea stiinta ar fi prioritate,

Fiul nostru, expert in mecanica cuantica,

In lumea mea, adica lumea noastra,

Cei care vor ca sa ramana prosti sunt izgoniti pe viata.

Sa stii, amorul nostru e doar al nostru, ferit de circumspectii si introrespectii,

Putin praf magic pentru o fericire eterna sub galaxia noastra periferica,

Hai sa ne iubim, impotriva regulilor si al criterilor blazate de ideologii,

Iti spun acum un tratament pentru stari de insecuritate, sa facem cati mai multi copii!