In ridicol se prezuma orice vis binedispus,

Din atentia acordata e doar un acord in plus...

Eu, nu ma pricep la doamne, domnisoare, 

Eu, am uitat sa spun un te iubesc, spun doar mi-e dor de tine sau te doresc.

Eu, nu stiu sa ofer un umar sa isi verse lacrima,

Eu, nu stiu sa-i spun  ca-mi pasa sau sa-ncerc sa fac ceva...

Las asa sa treaca timpul, indiferent si neoportun,

C-am uitat de ea 3 zile, nu-i mai scriu si n-o mai sun.

Si se pare ca aceasta este o despartire tacita,

Cand e-atata agitatie pentru despartire muta...

Si imi spune c-am pe alta si ca o ignor intentionat,

N-o mai sarut dupa gat, alte lucruri nu-i mai fac.

Eu nu inteleg ce vrea, eu sunt singur, ea cu altul,

De ce tot imi spune ca-i lipsesc, cand doar ea imparte patul?...

Parul ei brunet imi simte o electricitate statica,

Iarasi tremura cand o tin de mana, dar eu plec si si ea pleaca....

As dori, sa-mi cer iertare, dar nu simt vreo remuscare,

Nu presimt nicio atentie, nici urma de resurectie...

Mort sau cu inima pierduta in taramul ideal,

Simt atata ura din partea lor, a femeilor, dar ce fac imi pare ireal.

Ireal imi pare ca descriu ce simt si tac,

Daca-i blonda si-i perfecta, eu cu alta ce sa fac?!

Cum sa-i spun la alta ca ma simt implinit tinand-o in brate,

Cand in gandul meu femeia perfecta, ma saruta, nu-mi da pace!

Si incerc s-o uit, sa interpretez ca viata ei este destul de buna,

Cum sa ii stric eu totul, doar ca sa fim impreuna?!

Nici, amorul, care chiar de pare ca-i divin,

Nu ar compensa o despartire dupa un deceniu, in pocal prea mult venin,,,

Si, din trecutul meu prea simplu trag concluzii evidente,

Imi vad fostele prea fericte, cu copii, iubire si familie...

Iarasi, eu realizez ca le-am facut un bine, despartite fiind de mine,

Au ales o viata, au ales o fericire...

Si de aceea, eu nu pot vreau ceva,

Fiindca prea imi pare ca stric totul, prea sunt frate cu nefericirea,

Prea nu stiu ce e iubirea, sau de stiu, ea este luata,

Pot sa spun orice, nu ma subestimez, cand ii spun ca nu merit un asa inger de fata.