De data aceasta nu mai scriu, gandind la blondul ei natural,

Nu ma mai gandesc nici la perfectiunea unui vis banal...

Incerc sa-mi sparg timpanul de gheata, ca vocea ei sa-mi para surda,

Incerc sa-mi scot ochii cu surubelnita sa nu o mai vad asa perfecta.

Incerc sa-mi ard limba pe jaratec sa nu-mi mai doresc sa o sarut,

Incerc sa imi paralizez bratele, sa nu-mi mai doresc sa o tin in brate asa de mult...

Incerc sa beau acid, ca prea mi-e sete doar de ea,

Incerc sa mananc cioburi pisate, ca prea ma simt hranit de o frumusete diferita de altceva.

Eu, clar, incerc dar ma opresc,

Injur toti sfintii, ma rog la draci, nu vreau sa o iubesc...

Nu vreau sa vad perfectiunea in luciul ochilor,

Nu vreau sa stau sa ma mai gandesc la clipe de amor...

Dar cine-s eu?! O marioneta si ea un papusar,

Ce n-are timp decat prea rar, ma tine in hambar...

Si prafuit, satul si asteptand ca sa mucegaiesc,

Mai trage o data pe luna de sfoara si eu iar incep sa o iubesc.