Ca o freza diamantata curatand o pata cu indicator de carie,

Stau cu un tupeu nebun, ma bronzez la bec cu led,

Azi putin, maine mai mult, nu-mi secreta glanda melatonina,

Sau sa fie insomnia cauzata de un gand de vina?!

Eu, modest printre poeti, nu sunt Labis, nu sunt mort,

Nu sunt Goga, sunt putin Bacovia,

Am putin din Lordul Byron si mai mult din Macedonski,

Inspirat si din legenda femeilor cinstite scrisa de parintele literaturii englezesti...

Dar, eu n-am mai citit o carte cu poezii de patru ani,

Insa versu-mi curge in sange, n-am nevoie sa repet, nu citesc de doua ori...

Dar, sportiv cu mintea nu alerg pe bicicleta seara,

Mai citesc si eu ca dansa, un efect placebo ce-mi hraneste constiinta...

Si s-au scris atatea carti, ce conteaza cartea mea?!

Ce conteaza insomnia, ce conteaza si speranta?

Cum sa pot sa ii raspund, la intrebare ma iubesti mai mult pe mine,

Cand imi vine sa-i raspund, nu iubesc pe nimeni, decat pe tine...