Desi, gandul meu imi zboara prin fereastra inspre ea,

Indraznesc, nu reusesc sa o scot din mintea mea...

Pierd cuvintele, pierd totul, pierd conceptii despre restul,

N-am nimic, propria-mi furnica, minte mica, mare corpul...

Nici nu stiu despre ce-i vorba, nici nu pot pune concluzii,

N-am nimic in aparare, decat simple dulci iluzii...

Si continui sa visez, dar nu levitatia e problema,

Cand privesc spre fericire, realizez, e-aceeasi muza...

si ma simt atat de mic, in privirea ei cea mare,

Merg incet si zamislit si lipsit de orice zare...

Am in fantezie o alunita de pe san si un zambet de zeita,

Ca astept sa mor razand, fericit ca am credinta...

Ia-mi din viata zece ani, da-mi o clipa de amor..

chiar mai bine, dupa aceea ca sa mor...

Nici nu stii compatrioate ce suan am devenit,

Pregatit pentru regina, iar, sa mor, chiar din mormant.

Sa imi pun pe limba fulgerul, mana sa o tin in magma,

Pentru ea mi-as pune sufletul, un simplu amanet,

Un simplu vis, o sarutare, orice de-ar fi numai sa fie,

Dar vad aceeasi realitate in care sunt indragostit de ea si mi-e rusine!