Offf....

Off, bai soarta!; ce-i aici?! 

Ma tratezi ca agarici?

Lasa-ma sa imi innec nervul

Si de data asta sa castige tot orgoliul.

O iubesc sau n-o iubesc?!

Stiu ce simt sau ce traiesc?

Merg pe praguri ruginite,

Scriu o poezie, mai vand o bujie,

mai dau un rachiu pe datorie,

bag in sprinter sacii de tarate,

la Anaf mai platesc, tot o datorie,

Mai pe seara citesc cate-o carte,

Ba de obligatii, drepturi reale sau acuze penale.

Nu am timp nici sa traiesc, 

am eu timp ca sa iubesc?!

Ma gandesc ca vreau femeie

Si desteapta si cu carte

Si cu bani de seria sapte.

Ma gandesc ca vreau mai multe,

dar, n-am timp nici pentru mine.

Evident sau nefiresc umblu dupa blonde,

Sau brunete sau roscate, mai putin din toate.

Dar, si darul asta ma loveste peste gura,

Blonda eminesciena care-mi place, evident e logodita.

Ca normal ca soarta asta, e ca mine, cam tampita,

N-o sa-mi dea ce imi doresc, nu-i fundatia lui Ghita.

Petrecut pe nopti de-a randul, stau cu mine insumi,

N-am curaj sa-i zic ca-mi place, dar nici sa-mi schimb gandul...

Voi merge pe trei carari, ca sfanta treime,

Sa ma stie toata lumea, sa nu ma cunoasca nimeni!

Si n-am avut eu noroc in iubire,

Cum nici tara mea n-a avut noroc sa nu fie colonie.

N-am curaj s-o tin in brate sau sa merg cu ea pe strada,

Cum nici regele Mihai, n-a putut sa-l dea pe Dej afara.

Asta-i poezie proasta, nu-i cult, nu e nimic,

Dar in fond, nu-i forma goala, e-o iubire emanata.

Ca sa zic mai nou pe trend, e-o iubire cuantica,

Un pic trista, ca si mucul din batista!