duminică, 6 martie 2016


Blestemul de a muri ca si socrate...

Astern prea multe ganduri pe hartie, prea mult astept o simpla cugetare,
Merg inainte privind timpul inapoi pana astept, descult cu pasii goi.
N-am vrut sa fiu vreun prototip pentru revolta sau idol unei insurectii,
Am multe prea multe ganduri false, in arderea poetica, a unei zile false.

stau. zilnic servesc la capatul unei mese intunecate meniul meu cu mediocritatea,
Atatea lucruri inutile, incearca sa-si gaseasca locul si sa ramana definitiv in mine.
E pasul meu grabit, de a nu face nimic, de a intoarce favoruri, fara vreun sens sau noima,
Petrec pe umbrele de ieri ideile de maine si tot mai sper la lucruri triste ce nu se-ntampla maine.


Ce sa vorbesc, ce sa ascult, ce sa inteleg? Sunt mult prea multe ipotezele,
Te leaga si te tin captiv, de-o ura emancipata selectiv, iubirea si iluzile.
Si da, iubirea, aceasta stiinta inganfata, o rata ce vrea sa treaca balta cu smoala...
Ce-mi trebuie iubire?! Iubire tineti voi, eu n-am incredere in mine cum pot sa am in soarta?!


Pe pasi mareti, ma pierd in alte teze, copilul meu, ce am fost ieri incepe astazi sa fumeze,
Si nici n-am dreptul sa-l opresc, cand demonul din mine inspira orice vers,
E timpul lui sa spuna lucruri coerente - bunatatea ne omoara, lasa-ma sa traiesc.
Si-atunci din omul bun ce-am fost, pentru respectul legii voi fii ce are rost.

Nu mai astept absolutizare, nu mai astept o mana calda, ci doar o palma rece,
M-am saturat si de iubire, nu ma pricep sa ma cobor atat de mediocru la ce isi doreste o femeie.
Nu ma pricep sa stau inchis in universul simplu de a tanji dupa iubire,
Iubirea asta e-o iluzie ce stie sa isi bata joc de mine!

Eu, n-oi lasa pe nimeni sa-si bata joc cu ganduri mediocre,
Ma raliez opiniei in care, am inteles ca insurectia creeaza detinuti politici si moarte!
Nu mint, incerc sa scot din ganduri chipul tau si vreau sa merg spre apogeu,
Si-atunci zambesc cand stiu ca mor, imi pasa de principii, nu de voi, adio tuturor!

Va spun, blestemul de-a muri ca si Socrate, e doar o realitate...

Niciun comentariu:

Pe bolta cerului se-nalta un pui grifon cu o cravată, Putin mai mic ca altă dată, ca prada lui ii e furată, Ce mai contează daca a fost mare...