C-as putea ce nu poate lumea...

Bine, ca ar fi probabil sa gasesc totul nonsens,

Sa stiu sigur ca iubirea n-are rost si sa scap de stres.

Merg in strania incercare de a nega tot ce e in jur,

Zile, nopti ce trec de-a-randul imprejur.

Soaptele in versuri aduc multe ganduri fermecate,

Asadar, eu imi pierd timpul pentru ganduri minunate.

Si nu vreau sa tin de mana vreo printesa gratioasa,

Doar pentru o faima scurta, pentru-o noapte ce-o sa treaca.

Stiu, nu vreau, dar nu inseamna ca n-o fac...

Vezi de aici ideea c-as primi ce-mi este drag!

Fie, sa te tin de mana scurt si-am sa spun ca te iubesc,

Mai tarziu vei spune sigur ca sunt nesimtit si inteleg.

Dar trec mai departe iarasi, peste un amor pierdut

Si iti spun ca-n viata am avut si ce am vrut...

Ai putea sa intelegi, ce-am avut am si pierdut,

Deci, normal ca-n viata asta platesc tot ce am facut.

Fac pe prostul si-nteleg ca este bine,

Sa nu pierd aceea iluzie cum ca eu as fi ca tine...

Dar trecand prin mersul vietii sunt o fire de un om eclectic,

Contrazis de ce-am zis ieri, ipocrit dar si eretic.

Hai saruta-ma odata, nu conteaza daca-ti place,

Te-oi lasa, de imi esti draga si voi merge mai departe...

Stii de ce? Caci n-are rost sa visezi la ce va fi,

Cand, prea nesimtit si recunosc o sa te amagesc o zi.

Eu merg sprinten si spontan cu premeditare,

N-am sa uit ca am fost mare si nu un celebru oarecare.

Pentru o clipa scurta, in meritocratia mea,

Eu am demonstrat la lume c-as putea ce nu poate ea.