Realitatea, e un vis.


Lumea este o suma de iluzii
Si de ganduri stoarse in negura timpurie...
Ce te-as face, de-ai sti maine ca nu te cunoaste nimeni?!
Si da, suspansul acesta este dur si ametitor,
Cand in fiecare clipa tu te crezi nemuritor...
Si-ntr-o clipa realizezi, ca nu ai motive prea serioase,
Ca sa crezi ca lumea asta este-un vis purtat de basme...
Prietenii, neamul si propria familie, ai sa vezi ca toate acestea,
Toate acestea poarta-un nume, altii.
Deci nu esti tu?! Si, chiar, cine esti tu?
Esti mai diferit ca restul sau mai prost ca si ceilalti,
Esti tu norocosul prost ce nu-si da seama ca nimic nu are rost.
Si traim aceasta clipa, in aceasta clipa altii mor,
Altii, chiar la fel ca tine si deasupra tuturor.
Prognozat de d-zeu, pe care nu il cunosti, dar cu siguranta,
Ca exista in imaginatia unora, mai credinciosi din fire,
Unii chiar seriosi si cer iertare, Doamne, ce-am facut?!
Cand l-am omorat pe ala, am lasat vre-un martor, oare!?
Ba mai bine sa nu vezi, sa nu crezi, sa uiti ce simti,
Fiindca timpul trece, realitatea e un vis.