Cu speranta inca vie

A trecut atat timp, in fine...

E asa de mult de cand nu am mai scris...

Am uitat pentru o perioada anume

Ce inseamna o poezie.

Si as sa fiu mai sincer doarece aceste versuri

Imi schimba ipocrizia, sunt singur si nu e restul,

Sunt singur si e destul mai putin decat acum,

Pentru acest motiv o poezie e ceva mai simplu

(decat orice fantezie).

Si ma lupt cateodata, observand ca poezia mea 

E atat de diferita in contrasens cu viata mea.

Nici n-as incerca mai mult, dar in sensul acesta pozitiv,

Eu cunosc reticenta, de la oamenii obscuri.

Sincer, am atatea cicatrici de ai spune ca nu-mi pasa,

Daca maine se trezeste un suflici sa ma omoare, ehhh...

In aceste vremuri tulbure, sunt singur si am dusmani,

Multi ar vrea, dar eu nu vreau...

Nu respir concret pasteluri si metafore extraordinare...

Eu sunt Prundurel si restul?! Restul nu e Prundurel.

Dar sunt singur in intelepciune mea

Si observ ca toata lumea nu respecta aceasta bariera a mea.

Iar mai mult aduc injurii poeziei in sens larg,

De aceea eu probabil vreau sa fiu un magistrat.

Dar acum ca am probleme de interpretare intr-un nonliterar,

Draga mea, iubita poezie, eu te las.

Ma asteapta mii de pagini de invatat

Cu speranta inca vie 

Ca eu nu am sa uit de tine,

Daca o sa fiu magistrat.