Paradisul vietii mele,
uite... imi scriu viata din umbra..
aspirant de vise grele,
Nu am suflu sa le numar...

Sunt atatea zile, nu mai scap fara probleme,
Caci alerg in jurul cozii de ajung sa am migrene...
Am ceva in comun cu Eminescu, nu e poezia?!
E, acel satul de viata, de cuvantul Romania!

Si observ empiric, fiecare cauta o satisfactie,
ca acel imens intuneric, cautand o emanatie...
Eu sa mor, n-am nimic de ascuns mai mult de atat,
Ma amuz de situatie, simt ca mor cand am sa rad.

Las aceeasi lira ca sa curga iar si iar,
Ca un sarpe pe acordeon versul meu e plin de haz...
Schimba ticul, invata sa cinstesti dusmanul,
C-atunci cand te duci dracu" sa te arda cu macazul.

Si sa sti, murim cu totii, toti desteptii si toti prostii!!!