Inteleg ca nu-ntelegem...

Sti ca timpul imi ingroapa sentimente si sperante,

Toate trec, insa sa treaca, fara amintiri desarte...

Ce-mi imaginez e simplu, e un fel de a nu fi,

In care eu meditez sa n-ajung ce-s zi de zi...

Si sunt singur pana la urma, vom fi toti la fel , asa consider,

In atatea amanunte pe care le ingrop sincer...

Cateodata simt miros de tarnacop si-un parfum de om mort,

Eu sunt viu, dar n-am speranta, stiu ca voi muri odata.

Iar daca, iar si iar oftez si spun acelasi of,

Din aceasta ambianta, eu nu stiu ca sa strecor...

Dar, las fizica sa imi explice ca iubirea trece,

Sau nu trece?! E ceva cu importanta, dar privesc totul la rece.

Poate , ca mai sunt atatia oameni, mari idei,furnic marunte,

Cheie universului e rupta, broasca este ruginita,

Iar daca o repari chiar sigur, rugineste iar si iar,

Ca vom disparea, ca specie, eu inteleg ca nu-ntelegem.