...

daca tu ai fost o proasta?!

Observand molozul albastru de ceru-ntunecat,

Ma indemn la consecinte pe care nu le-am aflat...

Rupt din slava mea gandire stau cazut pe nisip si pe pamant,

Aud vorbe de iubire, aud vorbe-n vant...

Simt desartaciunea care inca mai apasa,

Aud alte voci ce spun sa las totul ca sa treaca...

Nu-s facut din ce sunt altii, am un lut mai special,

N-am nevoie de vreo renta, nici de lumea din sevraj.

Si-am sa vad farama de sentiment cum imi este innecata,

O sa-mi spui ca ma iubesti, eu raspund, dar si ce daca?!

Ca sa cred deopotriva ca voi fi la mila lor,

Ma ingrop cu-a mea tarana chiar in fata prostilor.

C-am sa observ talentul de a transpira nocturn,

Ai sa pleci, dar chiar cu altul, iar eu iti zic ramas bun.

N-are scop nici consecinta relatiile noastre scurte,

Avem timp sa radem tot, parca sexul ne ajunge...

Fantezia de unde isi scurge timpul zambetul hain si lacom,

Ai sa vezi ca trece timpul, iar eu nu sunt un alt om...

Insa tu, tu te schimbi cum bate vantul, n-ai directii iti lipseste ancora,

Poti sa faci fara pretenti caci asa e lumea ta.

Si-ai sa plangi, durerea ta, e ceva ce nu-mi mai pasa,

Ce sa-ti fac iubirea mea daca tu ai fost o proasta?!