... Visele nu devin realitate!
Eu sunt singurul ca mine, din univers.
Pentru toate acestea consemnez,
Ca nu stiu sa mai existe cineva ca mine,
Dar stiu insa atat de multi care seamana cu tine!
Iar de reactiunea imi lezeaza actiunea,
Lumea ar fi fost un loc mai bun fara aparitia mea...
Nici nu vreau compasiune, caci nu m-am nascut cu ea...
Tot ce vezi este un loc sinistru, dar nu sunt in lumea ta.
Versiunea noua, lumea veche-n ritm haotic,
Mangaiata de simetria sperjurului cat se poate cat de criptic.
Haosul ce-l infernal, te-asteapta sa-ti inghita orice soapta,
Sa te-atace de oriunde, de ramai singur pe lume.
Iubesc... sunt atat de egoist, incat cred ca pot fi fericit!
Singurul tovars demn de respect in lumea mea, corect
Si demn de impartit clipe si idei marunte, e singuratatea mea,
Care nu ma paraseste, nu m-alunga, nu m-atrage, e doar simplu lumea mea.
Caci ma inteleg prea bine, in intimitatea mea,
Unde stau doar eu si-i bine, caci nu stiu nimic de ea...
Caci, de-as fi... cum vrea ea sa fiu, n-am nimic deosebit,
Decat compromisul ca as fi mai mult sau mai putin necinstit.
Mai departe... visele sunt drame,
Caci visele nu devin realitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu