Exogen

Exogen

Incep sa gandesc ca sunt momente,
Ce fug de realitatea oamenilor cu idei concrete
Si tot la fel incep sa argumentez ca eu,
Sunt dispensat de realitatea care ma ataca cu un ecou.

Acum, firesc as vrea sa stiu cum este bine,
Sa fiu ce vor sa fie toti, in aceasta perioada de tranzitie
In care se aude man si chill ca sunt okey,
Fiind in voga ca sa citesti versuri din serialele TV?

Nu este populara vorba buna si gandul educat,
Mai nou, este in trend cuvantul prost rostit si raspicat.
Sunt intr-un jazz mort, neasamblat,
De unde , dintr-un colt, incearca sa invie idei ce s-au surpat.

Au obiceiul unii sa socheze, s-arate ca sunt mari,
Iar mai tarziu nu ii vorbeste nimeni, sunt lichelati si anonimi.
Acum, simti fiorii dupa colt, se simte aerul incordat,
E mafie , e lupta, jocuri de noroc si zambete intr-un senat.

Mai sunt si cateodata aspiratii, s-au dus,
Preintampinate de rascoale ce s-au suprapus.
Iar eu, parintele ideologiei mele, arat ca sunt idei multe,
Marunte, ce nasc un ideal de-o noapte in zilele cele desarte.

Si tot, de-aici aud in zumzait, vivaldi,
Caci trec si anotimpurile, se strang banii...
Nu mai e o drama demult, caci rad de semizei,
Ce-au gandit ca dintr-o data, nu-i dumnezeu, deci sunt atei.

Ramane totul, in vanul ciobului de sticla,
Un lichid supraracit, ce se imprastie in risipa.
Sunt trecator, pe langa lumina cea divina
Si ignorat de genii fara mila.

De azi, stiam ca am sa-i spun de ieri,
Dintr-un senat, se joaca banii, ai mei , ai tai...
Si chiar nu simti, putina incordare si mustrare?
Cand grasi cretini si imbecili, au banii nostri-n buzunare?!

Iar, de pe vantul ce sufla in corabie,
Pe drumul ce-i ales de dansul, sunt curvele de noapte.
Departe fug si de acestea si merg departe mai departe,
La omul care nu e zeu, nici dumnzeu, dar bucurie-mparte.

Omul acela, o blonda cu chip luminat,
Departe de cretinii ce s-au anticipat...
Cand stiu, ca timpul trece, de toti voi fi tradat,
Caci lumea este rece, iubirea n-am aflat.

Astup ecou de mafie, cu-n ASG ghintuit de ieri,
Sunt eu, un mare ego ce a venit de nicaieri...
Sunt, am fost, caci totul trece, ce este timpul?!
e-acea fustrare, cand simti ca tot ce ai iubit iti lasa rece gandul.

Ce sunt, acei din jur, ce-ncearca sa te-nvete,
Sunt chipuri si gesturi ce le imiti peste regrete...
Am fi, mai sumbri, dar realisti din fire,
Cand am intelege, ca nu , dar rar avem iubire...

Si nu pot sa renunt la lumea de fantezie ideala,
Cand eu, sunt versul scurs, pe un izvor prin stepa deasa.
Si nu pot eu ca sa ignor, ce altii au lasat in urma,
Cand ei stiu ca sunt mai bun ca ei, fara recunostiinta,nasc ura.

Nasc, pe dracia ce-au cunoscut-o, caci nu au fost ca mine,
Din serii nestinse la umbra veiozei, palpaind rasfirand file din carte,
Ce pot sa zic eu mai departe?, cand am trudit pe mersul timpului,
Sa am atata intelepciune, sa imi cladesc puterea gandului.?!

Dar ei ce vor cunoaste? Caci nu cunosc nimic,
N-am timp, nici necesar de van, sa le explic,
Caci timpul si timpul lor e tot acelasi,
Eu nu mai pot de grija mea, nici ei si-avem doua nevoi.

Caci, toti, incearca sa claseze, idei, cine-i mai bun!
De parca ar cunoaste ei vrodata, ce-nseamna a fi bun!
Scarbit de veacuri, de anii ce vor fi sa fie,
Dar mai scarbit si fericit, decat am fost, voi fi cu tine.

Iar daca, e , uitarii sa ma dai, am recladit umbrirea,
Un buncar de pacate, in care daca tu m-arunci, ghidez de umbrele din noapte.
Si totusi singur cand voi fi, nestiutor de tine,
Nu-mi pasa de-ai sa nasti regretele de sine.

Cat despre astia, ce-i burtosi ce stau in parlament,
Nu povestesc mult, caci inca nu am devenit dement.
N-am ce vorbi, de travestiti dupa putere,
Cand ei, atat de prosti, stiu doar sa caute avere.

Cand ai sa mori batran, politician cu burta afara din camasa,
Iti vor manca averea pramatiile ce ti se aseamana ca tata.
Ce crezi, ca dintr-un scob ca tine, se naste vreun om cizelat,
Cand tu, un om abominabil, esti handicapul evolutiei in care te-ai stopat?

Si-am sa te-nnec, cu nume aiurit, din timpul meu.
Este pacat, ca te-am aflat si nu pot nici macar sa te urasc,
Caci esti, acea namila lipsita de-un strop de ratiune...
Nu am decat, sa vad ca cei din jur, cam seamana cu tine.